Archive for the Category »Calitatea apelor «

Cel mai periculos pradator

meduza_punga

Category: Calitatea apelor, Campanii de constientizare  Comments off

Zonele umede, infrastructură naturală pentru agricultură

Astăzi, 2 februarie, se celbrează, în toată lumea, Ziua Mondială a Zonelor Umede.

Administrația Națională ”Apele Române” (ANAR) sărbătorește, la rândul său, acest eveniment, iar tema din acest an, “Zonele umede şi Agricultura”, atrage atenţia asupra unui alt rol al acestor zone, şi anume, acela de infrastructură naturală ce susţine agricultura,  se arată într-un comunicat ANAR.

Zonele umede, considerate până nu demult drept pământuri sterile din punct de vedere agricol, aduc de fapt soluri fertile şi apă de bună calitate agriculturii. Cu noile metode de cultură agricolă, zonele umede pot deveni productive, asigurând hrana oamenilor”, potrivit reprezentanților ANAR.

Ziua de 2 februarie reprezintă data când a fost semnată la Ramsar, în Iran,  Convenţia Ramsar (denumită şi Convenţia asupra Zonelor Umede de Importanţă Internaţională) în anul 1971. Celebrarea ei anuală are ca scop sensiblizarea opiniei publice cu privire la importanţa şi valoarea zonelor umede.

În anul 1991, România a aderat la Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, aprobată prin Legea nr. 5/1991 pentru ratificarea Convenţiei asupra zonelor umede de importanţă internatională.

Din 1991, România a desemnat 19 zone umede de importanţă internaţională sau situri Ramsar, cu o suprafață totală de 1.158.448 hectare după cum urmează:

1991: Delta Dunării;

2001: Insula Mică a Brăilei;

2006: Complexul Piscicol Dumbrăviţa, Lacul Techirghiol, Lunca Mureşului;

2011: Parcul Natural Comana, Parcul Natural Porţile de Fier, Tinovul Poiana Stampei;

2012: Bistreţ, Iezerul Călăraşi, Confluenţa Olt-Dunăre, Suhaia;

2013: Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova,

Ostroavele Dunării-Bugeac-Iortmac, Confluenţa Jiu-Dunăre, Dunărea Veche-Braţul Măcin, iar Bistreţ, Suhaia şi Iezerul Călăraşi sunt situri Ramsar transfrontaliere, managementul lor realizându-se prin colaborarea autorităţilor în domeniu din România şi Bulgaria.

În ceea ce priveşte statutul de protecţie şi conservare al acestora, datorită diversităţii biologice şi pe baza criteriilor ştiinţifice, siturile Ramsar din România au fost desemnate atât parcuri naturale, rezervaţii naturale, situri Natura 2000 sau rezervaţii ale biosferei”, potrivit ANAR.

Dintre toate zonele umede desemnate în România, Lacul Techirghiol este singura zonă unde Administrația Națională ”Apele Române” prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral este partener la custodia ariei naturale protejate, participând la activităţile de protecţie şi management ale zonei umede./Green Report

http://www.green-report.ro/zonele-umede-infrastructura-naturala-pentru-agricultura/

Category: Calitatea apelor  Comments off

Un nou proiect educational: OVI ISI FACE PRIETENI NOI

Dragii mei,

Ne intalnim dupa mult timp. Reluarea acestui dialog nu este insa deloc intamplatoare pentru ca vrem sa lansam un proiect educational de mare amploare, la nivel national. El o sa angajeze mai multe scoli din tara si are ca subiect central povestea unui pestisor fermecat, pe nume OVI. Suntem deja la a doua poveste a pestisorului OVI, prima fiind cea lansata cu prilejul campaniei ”Sa pastram apele curate!”, campanie care a obtinut premiul Best Green International Campaign in cadrul campaniilor de mediu, de la Londra, din anul 2008. În cadrul festivalului Green Awards, campania „Să păstrăm apele curate!” a fost singura campanie europeană şi aparţinând unei instituţii publice care a fost premiată, precum şi prima participare a unei instituţii publice din România care participă la un festival al campaniilor de CSR. Campania a primit aprecierile speciale ale juriului pentru originalitatea şi ineditul ideilor de campanie, iar produsele cele mai apreciate ale campaniei de către juriu au fost: afişul „Obiceiurile proaste nasc specii noi”, spotul campaniei şi cărticica „Peripeţiile lui OVI”.

flyer 1 flyer 2 PETste medoza afis. Logo Sa Pastram Apele Curate RWNA_volunteer_ACTIONS

 

 

Peștișorul OVI călătorește cu ajutorul unui personaj magic, pe nume, Râurilă, prin râurile României și leagă dialoguri cu apele prin care trece. În acest fel, fiecare conversație pe care Ovi o are cu râurile devine o poveste emblematică, un fel de legendă a principalelor râuri din România.

Noua cărticica ”Ovi  își face prieteni noi”  este  o poveste care se adreseaza copiilor din ciclul primar si reprezinta o prima lectie de geografie, o altfel de lectie de geografie decat sunt ei obisnuiti. Povestea lui OVI  îi ajută pe copii să se familiarizeze cu numele și localizarea principalelor râuri din România, mai exact este vorba despre următoarele râuri: Dunărea, Crișurile, Someșurilor, Mureș, Timiș, Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Siret, Prut.

 

Nou!!! PETste la conserva

Category: Calitatea apelor  Tags: , , ,  Comments off

ÎN ULTIMII 22 DE ANI, CERINȚA TOTALĂ DE APĂ DIN ROMÂNIA A SCĂZUT APROAPE LA JUMĂTATE.

Din cauza regimului variabil al resurselor de apă din România , o parte din aceste resurse se scurg în perioadele de viitură, pe când, în perioadele secetoase, debitele scurse scad la valori foarte mici. Pentru a mări resursele utilizabile, ANAR ia măsuri de regularizare a debitelor prin lacuri de acumulare care să rețină debitele excendentare în perioadele ploioase, pentru a le face disponibile în perioadele secetoase.

ANAR are în vedere noi propuneri de amenajare a bazinelor hidrografice inclusiv prin realizarea de noi lacuri de acumulare – rezervoare de apă – cu scopul de a mări cantitatea de resursa de apă care poate fi utilizată de folosințe, inclusiv capacitățile de stocare a volumelor de apă la viituri. Schemele directoare de amenajare ale bazinelor hidrografice includ lucrările necesare pe termen scurt, mediu si lung, la care statul român va trebui să găsească resursele financiare necesare pentru realizarea acestora.

Resursele de apă ale României sunt relativ sărace și neuniform distribuite în timp și spațiu. Acestea însumează teoretic cca. 134,6 mld mc (fiind constituite din apele de suprafață- râuri, lacuri, fluviul Dunărea – și ape subterane), din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice este cca. 40 mld. mc.

Cerinţa de apă din România a scăzut cu 13,21 mld mc de apă faţă de anul 1990, de la 20,4 mld mc de apă (cât era în anul 1990) la 7,19 mld mc de apă (cât s-a înregistrat în anul 2012). La nivelul anului 2012, cerința de apă este defalcată pe trei categorii de utilizatori: populație- 1,10 mld mc (15,30%), agricultură- 1,28 mld mc (17,80%) și 4,81 mld mc de apă (66,90%), cât este cerința de apă pentru sectorul industrial. În perioada 1990-2012, cerința de apă a scăzut dramatic în agricultură, respectiv cu 7,82 mld mc de apă, de la 9,1 mld mc de apă din anul 1990 la 1,28 mld de mc de apă cât este solicitată în anul 2012. De asemenea, cerința de apă din industrie s-a redus la jumătate, de la 9,06 mld mc de apă, cât se înregistra în anul 1990, la 4,81 mld mc de apă, cât este solicitată în anul 2012. Cerința de apă pentru populație a scăzut doar cu 1,15 mld mc de apă, de la 2,25 mld mc de apă cât se înregistra în anul 1990 la 1,10 mld mc  cât este la nivelul anului 2012.

Din totalul cerinței de apă, ponderea cea mai mare o reprezintă Dunărea (3,48 mld mc de apă), urmată de râurile interioare (3,02 mld mc de apă), apele subterane (0,68 mld mc de apă) și Marea Neagră (0,008 mld mc de apă). Din cerința de apă totală, volumul cel mai mare de apă este solicitat în continuare de  sectorul industrial, din care 2,83 mld mc de apă- din Dunăre, 1,73 mld mc de apă- din râurile interioare și sub un 1 mld mc de apă din subteran.

Raportat la cerința de apă din anul 2011 care a fost de 7,7 mld mc, volumul de apă prelevat a fost de 6,51 mld mc de apă, în scădere cu 11 mld mc de apă față de anul 1990, când volumul de apă era de 17,51 mld mc de apă. Defalcat pe cele trei categorii de utilizatori (populație, industrie, agricultură), cea mai dramatică scădere a volumului de apă prelevat a fost în sectorul agricol care a scăzut de la 6,93 mld de mc de apă (în 1990) la 0,86 mld mc de apă (cât era în 2011). O scădere semnificativă a fost înregistrată și în sectorul industrial, respective s-a redus la jumătate, de la 8,36 mld mc de apă, cât se înregistra în anul 1990 la 4,63 mld mc de apă, cât era în anul 2011. Volumul prelevat de populație a scăzut doar cu un 1 mld mc de apă față de anul 1990, de la 2,22 mld mc cât se înregistra în anul 1990 la 1,02 mld mc de apă, cât s-a prevelat la nivelul anului 2011.

Conform raportului prezentat la Forumul Mondial al Apei desfășurat în aceste zile în sudul Franței, la Marsilia, ”oricât de mare ar fi volumul de apă total din lacurile de acumulare, resursele de apă riscă să fie epuizate dacă nu sunt utilizate corect”. Creșterea populației este strâns legată de creșterea nevoii de alimente și implicit de creșterea cu 19% a apei utilizate în sectorul agricol, ceea ce reprezintă 70% din consumul global de apă.

În România, gradul de racordare la canalizare a locuitorilor echivalenți este 56,96 %, iar gradul de racordare la stațiile de epurare este de 45,57%. Progresul realizat în ultimele 6 luni a fost de cca. 1,84% în ceea ce privește gradul de racordare la rețele de canalizare și de cca. 0,93% în ceea ce privește gradul de racordare la stațiile de epurare. Cele mai ridicate grade de racordare la rețele  de canalizare (peste 70%) sunt în județele Brăila, Brașov, Constanța, Cluj, Hunedoara, Sibiu, Timiș și muncipiul București, iar, la polul opus (sub 30%), se află județele Dâmbovița, Giurgiu, Gorj, Ilfov și Vaslui. Cel mai mare grad de racordare la stațiile de epurare, se înregistrează în prezent în județele Constanța, Cluj și Timis, respectiv de peste 65%, iar în județele Brăila, Galați, Mehedinți și Tulcea, sunt cele mai mici grade de racordare la stațiile de epurare, respectiv de sub 10%.

Category: Calitatea apelor  Comments off

APROAPE 80% DIN APELE DE SUPRAFAȚĂ ATING OBIECTIVELE DE MEDIU

Conform evaluărilor realizate la nivelul anului 2011, în ceea ce privește calitatea apelor de suprafață și din subteran (v. Caseta tehnică), la nivel național, 79,55%  (adică pentru un număr de 1719) din totalul corpurilor de apă de suprafaţă evaluate în anul 2011 îndeplinesc obiectivul de mediu (au stare ecologică bună / potenţialul ecologic bun), iar 442 corpuri de apă (20,45%) nu ating obiectivele de mediu. Obiectivul de mediu pentru un corp de apă este atins atunci când corpul de apă se încadrează în starea ecologică foarte bună sau bună, respectiv potenţialul ecologic maxim sau bun.

Astfel, din categoria corpuri naturale (nemodificate de construcții hidrotehnice, de exemplu):

  • 84,36% (adică în număr de 1386) dintre râurile naturale monitorizate ating obiectivele de mediu, iar 15,64% (adică în număr de 257) nu ating obiectivele de mediu;
  • doar 17,36% (adică în număr de 10) dintre lacurile naturale ating obiectivele de mediu și 82,46% (adică în număr de 47) nu ating acest obiectiv. Acest fapt este datorat nivelului ridicat de eutrofizare (înflorire algală), în special în perioada verii, precum și datorită capacității reduse de regenerare a acestora.

Din categoria corpuri de apă puternic modificate (adică pe cursul de apă s-a construit o lucrare hidrotehnică: baraj, îndiguire, etc.),

  • 72,13% (207) dintre râurile puternic modificate ating obiectivele de mediu, iar 27,87% (80) dintre acestea nu ating aceste obiective;
  • 56,9% (66) dintre lacurile de acumulare ating obiectivele de mediu, iar 43,1% (50) nu ating obiectivele de mediu.

Din categoria corpuri de apă artificiale (de exemplu, Canalul Dunăre-Marea Neagră), 86,12 % ating obiectivele de mediu, iar 13,79% nu ating aceste obiective.

În ceea ce privește evaluare a corpurilor de apă subterană, la nivelul  anului 2011, 81,6% din corpurile de apa subterane ating obiectivele de calitate si doar 18,4% nu ating obiectivele de calitate.

Dintre activitățile puternic poluatoare, atât ale apelor de suprafață, cât și a celor din subteran, enumerăm: captarea şi prelucrarea apei pentru alimentarea populaţiei, ramurile industriale (prelucrări chimice, industrie metalurgică şi construcţii de maşini, energie electrică şi chimică, industria extractiva, industria alimentară și zootehnie).

Ca factori poluatori majori care afectează calitatea apei subterană sunt: produse petroliere, produse rezultate din procesele industriale, produse chimice (îngrăşăminte, pesticide) utilizate în agricultură ce provoacă o poluare difuză greu de depistat şi prevenit, produse menajere şi produse rezultate din zootehnie, metale grele, necorelarea creşterii capacităţilor de producţie si a dezvoltării urbane cu modernizarea lucrărilor de canalizare şi realizarea staţiilor de epurare, exploatarea necorespunzătoare a staţiilor de epurare existente, lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionarea deşeurilor si a nămolurilor de epurarea apelor industriale uzate. Poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen aproape ireversibil si are consecinţe grave asupra folosirii rezervei subterane la alimentarea cu apă potabilă, depoluarea surselor de apă din panza freatica fiind un proces anevoios.

La nivelul anului 2011, în apele de suprafață și din subteran, a fost evacuat un  volum total de 4868,55 milioane mc/an, un procent de 39,7 %, respectiv de 1933,93 milioane mc/an necesită epurare.  Din acesta, 44,65% au fost suficient (corespunzător) epurate, iar 55,36 reprezintă ape uzate neepurate şi insuficient epurate.

În România, în ceea ce privește gradul de racordare la canalizare și stații de epurare, progresul din ultimele șase luni a fost 1,84% în ceea ce privește gradul de racordare la rețele de canalizare (în prezent, este de  56,96 %, și de cca. 0,93%, în ceea ce privește gradul de racordare la stațiile de epurare (în prezent, este de  45,57%). Județele Cluj, Constanța, Timiș au cele mai ridicate grade de racordare atât la canalizare și la stații de epurare (v. Graficul din CASETA TEHNICĂ). Județele Brăila, Brașov, Hunedoara, Sibiu, Timiș și muncipiul București au cel mai mare grad de racordare doar în ceea ce privește sistemul de canalizare, iar, la polul opus (sub 30%), aflându-se județele Dâmbovița, Giurgiu, Gorj, Ilfov și Vaslui. Brăila, Galați, Mehedinți și Tulcea sunt județele cu cele mai mici grade de racordare la stațiile de epurare, respectiv de sub 10%.

În prezent, există fizic 983 rețele de canalizare, din care 631 sunt funcționale, restul de 352 fiind în diferite stadii de execuție sau nu s-a realizat încă racordarea la rețelele de canalizare, datorită nefinalizării în totalitate a lucrărilor. Cele 983 de rețele de canalizare se întind pe 24953,127 km, din care doar 1443,923 km reprezintă rețele de canalizare funcționale. Din cei 1443,923 de km, reprezentând 631 de rețele funcționale, în 2423 aglomerări urbane, au fost inventariate lucrări de canalizare aflate în diferite stadii de execuție reprezentând 1069,33 km. În ultimii 6 ani, au fost construiți fizic 8814,877 km de rețele de canalizare, din care doar 775,46 km se află în diferite stadii de execuție.

În ceea ce privește situația dotării cu stații de epurare a apelor uzate, au fost inventariate 511 stații de epurare, din care 431 stații de epurare urbane care deservesc exclusiv aglomerarile, iar 21 de stații de epurare au devenit funcționale în ultimele șase luni. În ultimii 4 ani (perioada 2007-2011), pentru lucrări de extindere și reabilitare a infrastructurii de apă uzată, au fost investiți la nivel național cca. 2997,173 milioane euro, din care 63,34% din fonduri europene, 23,84% de la bugetul de stat, 12,01% finanțat de la bugetul local și 0,81% din surse proprii ale operatorilor/parteneriate publice-private.

Category: Calitatea apelor  Comments off